Organizația noastră a primit un răspuns ironic de la MEN privind „pensionarea personalului didactic la vârsta de 57 ani pentru bărbați și respectiv 55 de ani pentru femei”!
Am primit răspuns de la Ministerul Educației Naționale la petiția privind „pensionarea personalului didactic la vârsta de 57 ani pentru bărbați și respectiv 55 de ani pentru femei”. Din respect pentru colegii mei, prefer să nu dau numele celor ce au semnat scrisoarea. Conținutul va fi păstrat în arhiva EEF până la soluționarea propunerii legislative la care nu vom renunța nici în următoarele nouă mandate, așa cum am promis. Este o promisiune solemnă și un drept democratic!
Lăsând la o parte ironia la cerințele noastre, semnatarii ne acuză de incompetență administrativ-politică în problemele educației naționale. După incursiunea prin „mărețele legi” ale educației care indică vârsta și anii minimi de cotizare la „vistieria țării”, punctul culminant al răspunsului l-a reprezentat art. 62 alin.(1) din Constituția României care arată rolul Parlamentului României. Spre surprinderea lor, autorul este profesor de istorie și cu studii serioase de politologie. Mai mult, textul petiției a fost trimis de două ori „autorității legiuitoare a țării”, dar la nivel central din câte știu eu, profesorii sunt reprezentați de ministru. Și ca să termin în același ton cu semnatarii, i-aș ruga pe cei de la MEN să-mi răspundă la o singură întrebare: Reprezentanții Guvernului României chiar n-au voie să facă propuneri legislative în condițiile în care sunt cei mai influenți politicieni ai partidului? Dacă nu, am să le recomand personal articolele constituționale care îi împuternicesc să facă asta!
Prin urmare, orice organizație civică se aștepta la un răspuns cel puțin demagogic la astfel de solicitări, dar ca să folosești termeni juridici „să te speli pe mâini”, e mai mult decât incompetență. Mai mult spus, e inutil de scris!