„ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT în memoria poporului român și în conștiința străinătății” – sub editura echipei noastre!
După cum însuşi autorul precizează, avem de a face cu o cercetare “istorico-teologică”. Debutul lucrării cu o introspecţie privitoare la condiţia istoricului, argumentata cu pasaje din SCRIERILE lui V. Pârvan, îndeamnă cititorul să ia în calcul permanenta căutare a obiectivităţii de către dl. Cioabă. Ori, dacă avem în vedere opera CRITICĂ anterioară, putem conta pe minuţiozitatea autorului în abordarea problematicii alese, pentru creionarea unei imagini clare, coerente, veridice.
În ciuda faptului că lectură de faţă ne este propusă pentru o abordare exclusiv istorică, aş considera, ca urmare a clarităţii interpretării şi informării, că poate fi şi un foarte bun material didactic. Evident, este necesară o minimă instrucţie. Dincolo de opţional, veleităţile acestei cărţi sunt cât se poate de limpezi şi, sunt convins că, dacă ar fi traversat cumva perioada postbelică, n-ar fi supravieţuit cenzurii nivelatoare.
Alegerea, spre studiu, a personalităţii marelui domnitor, nu este întâmplătoare. Este izvorâtă din chiar copilăria autorului, iar acesta este unul dintre motivele pentu care socotesc inevitabil specificul didactic.
În acelaşi timp este o provocare istorică actuală. Bulgărele de zăpadă al demitizării istoriei a cuprins inclusiv personalitatea lui Ştefan cel Mare, tocmai de aici izvorând necesitatea clarificării. În ansamblul său, personalitatea lui Ştefan cel Mare, are şi o trăsătură mitică, influenţând gândul şi fapta urmaşilor. Să se afle în ce măsură realitatea a contribuit la dezvoltarea mitului cade în sarcina laborioasă a istoricului. În orice caz, temeinicia mitului Ştefan cel Mare este dată tocmai de sabia sa, aflată în muzeul Topkapi din Istanbul şi care, în ciuda unor insistente diplomatice de a fi redusă în ţară, cel puţin deocamdată, rămâne acolo. Dorit ca parte a istoriei turce, la noi, marele domnitor, a fost adesea, miezul unor controverse. Aici intervine meritul tânărului nostru autor: prezentarea sa, judicios compartimentata, urmează regulile stricte de întocmire a unei lucrări ştiinţifice. Încadrarea în epoca, izvoarele străine despre Ştefan cel Mare sunt capitole, absolut lămuritoare. Periata cu îngrijire de alte surse incerte, carte insistă, după cum bine i-a fost precizat caracterul (istorico-teologică), asupra operei cultural-edilitare a domnitorului. Ultimul capitol al primei perti şi întreaga parte a doua au această menire (ex:Bisericile de Mir ctitorite de Ştefan cel Mare şi Sfânt; Rolul cultural al Aşezămintelor Monahale Ctitorite de Sfântul Voievod Ştefan).
În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, trimiterile critice, specifice unei lucrări ştiinţifice, au o atribuire foarte largă şi sunt ferm şi frecvent utilizate că metodă de lucru, ceea ce ne îndreptăţeşte să observăm, atât vastă documentare, cât şi riguroasă atenţie, ambele combinate cu scopul de a aduce în faţa publicului interesat o lucrare temeinică, substanţială, luminatoare prin calitatea informaţiei.
Astfel întâlnim referiri la: V. Pârvan, C. C. Giurescu, Ştefan Gorovei, N. Iorga, Şerban Papacostea, P. P. Panaitescu, Virgil Cândea, A. D. Xenopol, GR.Ureche, dar şi Nestor Vornicescu, Mircea Pacurariu, Mihai Vlasie Gh. Moisescu, ori Mehmed Mustafa şi Gh.Duzinchevici.
Concluzionând, putem spune că, din paleta Scrierilor sale de până acum,autorul lasa să se întrezărească, rafinat, modest şi cultivat, însă ferm, în studiul istoric de faţă, latura sa vocaţional teologică. Cartea integrală aici.
Albinel Firescu,
Muzeul Județean “Alexandru Ștefulescu, Gorj”